“Mi-a bătut un om la poartă”…o poezie ce te va emotiona până la lacrimi

Mi-a batut un om la poarta,
Intr-o seara pe-nserat,
Mi-a spus sa-l primesc in casa
Ca-i batran si înghetat.

I-am pus apa sa se spele
Si mancaruri fel de fel,
Cat era de necajit,
Nu intra mancarea in el…

Si mi-a povestit cu lacrimi
Ca are o fata si un baiat.
Fata este maritata,
Iar baiatul însurat…

A fost odata sa ii vada,
Niciunu’ nu l-au primit,
Nici pe presul de la usa…
Si de-acolo l-au gonit!

Ma uitam la el cum doarme
Si-mi curgeau lacrimi de mila.
Ma trezeam din ora-n ora
Sa vad daca mai respira.

Nemancat si nedormit
Si de frigul de afara…
De atata suparare,
Mi-era frica sa nu moara.

A doua zi dimineata
Se trezi batranu-n graba.
L-am vazut cu o lopata
Dand zapada din ograda.

A vrut sa imi multumeasca
Pentru ca l-am gazduit…
I-am spus ca la mine-n casa
Oricand e binevenit!

Mi-a strans mana fara vlaga
Si mi-a spus :
“Ramai cu bine.
As fi vrut sa am si eu
Un copil asa ca tine!”

Nu l-am mai lasat sa plece,
M-am pus curmezis la poarta…
Las’ sa stea aici cu mine,
Ca si-asa-mi lipsea un tata!

Fragmente din viata