“Mi-am cârpit ciorapii și o bluză-n cot…”

“Mi-am cârpit ciorapii și o bluză-n cot,
Însă fericirea să mi-o cos nu pot
M-am dus în oraș să cumpăr o ață,
Să pot coase, zile, nopțile la viață

Mi-a zis o băbuță: Ce te străduiești?
Ce-ai pierdut! Pierdut e! N-o să-l mai găsești!
Poți cârpi pe tine,toată îmbrăcămintea,
Sufletul nu-l coși! Inima și mintea!

Soarta nu se schimbă, dar poți îndulci
Fiecare clipă! Poți! Cu bucurii.
Și mai poți c-un zâmbet să aduci lumină,
Casa mulțumită ! Lumânări în mână!

Omul în necaz, să-i întinzi bănuți
Pâine la flămânzi, papuci la desculți.
Nu te mânia, când ți-or răde-n nas
Urii nu-i lăsa, lângă tine-un pas.

Nimeni n-are voie! Nicicând să îngrădească!
Binelui o ușă! Iubirii, fereastră!
Coase dacă vrei: Flori și cer pe ie,
Clipele să-ți treacă, cânt de ciocârlie!

Pune nod la lacrimi! Punte fă-i la dor
Și-or părea ușoare, toate câte-ți dor.
Nimeni nu-și cârpește inima rănită
Nu întorci din drum, viața rătăcită!

Nu răsare soare, când e miezul nopții
Nu poți fi pe plac, așa cum vor toții.
Însă poți rămâne: Om de omenie
Viața rai lumesc pentru tine fie!”

Elena Căruntu, “Petic pentru viata”

Loading...