Miros de toamnă…

Imi vine sa scriu despre toamna in fiecare zi. O iubesc. Imi place la ea tot, nu ma plang de soare, de ploaie, de caldura sau de frig pentru ca stiu ca toamna inseamna toate astea si multe altele.

Inseamna melancolie si nostalgie… E atata frumusete in zilele de toamna, te pierzi pur si simplu in ultima rasuflare a frunzelor, dinaintea caderii lente, simti mangiierea lor in timp ce le privesti asezandu-se la picioarele tale aidoma unui covor princiar, E cald si totusi simti ca e toamna, ca e melancolic si trist.

Miroase a toamna, a pamant ud si a frunze mucegaite.

Miroase a seri lungi si ceai cu scortisoara, a placinte aburind si joc de carti la ceas de seara…

Miroase a lectura de carte veche, a ciocolata amaruie asortata cu cafea fierbinte si a cantec ascultat in surdina…

Miroase a pasi impleticindu-se in covor de frunze, a iubiri cu aroma de gutui, a vise despletite prin salcii.

Miroase a doruri parasite ascunse in trandafiri uscati, miroase a fum de iluzii arse, a sperante invechite-n sertare. Arome subtile, incurcate si amestecate,amalgam cu iz de toamna umeda si rece….

Azi, in sufletul meu e toamna… cad amintirii, frunze si doruri…