“Ne grăbim, uităm că suntem oameni. Nu mai avem aproape nimic…”

“Trăim isteric, pe repede înainte. Strigăm unii la alţii ca demenţii. Nu mai avem chef şi nici răbdare măcar să ne ascultăm unii pe alţii. Am desfiinţat dialogul. Nu mai întrebăm. Noi ştim. Monologăm. Punem concluziile de la început. Suntem sceleraţi.

Talentul sau priceperea nu se mai preţuiesc. Ne descoperim doar postum valorile. Şi le plângem ipocrit la televizor.

Două-trei zile, maxim o săptămână, după care uităm. Trecem grăbiţi mai departe. Ne strecurăm. Suntem preocupaţi să supravieţuim cumva. Să ne ferim din calea păliturii. Ne-am abrutizat. Noi şi după noi potopul.”

Ne grăbim, uităm că suntem oameni. Noi nu mai avem nimic. Prietenia e un cuvânt ce ar trebui scos din dictionar…