“Niciodată nu le povesti altora prea multe despre tine. În momente de invidie, orbii încep să vadă, cei muţi să vorbească, iar surzii să audă.”

Niciodată nu le povesti altora prea multe despre tine. În momente de invidie, orbii încep să vadă, cei muţi, să vorbească, iar surzii să audă …atunci în momente critice toți se deșteptățează, săracii devin bogați, cei care te-au încurajat îți taie craca de sub picioare, iar cei pe care umăr ai plâns îți întorc spatele și ajungi parte a unui univers împărțit în umbre, în ceață lumească și ignoranță născută din prea multă informație.

Din lipsă de încredere, sau din nevoia de a ne descărca- povestim, dăm părți din viață, ne punem sufletul pe tavă ca mai apoi să regretăm, să ne strângem pumnii și să privim peste umăr atunci când înaintăm prin viață. Scrâșnim din dinți și zicem că n-o mai fi o dată viitoare, dar oare așa va fi?

Nu e rău să te destăinui, să-ți mai spui of-ul, să socializezi, dar pentru toate este o limită, un început dar și un conținut care trebuie gestionat, pentru că am înțeles „de cele mai multe ori, cuvintele se întorc împotriva noastră”, și crede-mă ele revin ca un bumerang distrugător atunci când te aștepți mai puțin, atunci când ești mai fragil și mai predispus la suferință.

Dur, dar adevărat, și cel mai straniu, școala vieții nu ne-a pregătit pentru astfel de eșecuri….venite de la noi spre propria ființă.

 

 

Loading...