Niciodată să nu iubești pe nimeni mai mult decât te iubești pe tine însuți

Iubirea de sine vine din acceptarea situației actuale, din acceptarea Sinelui tău actual, adică din acceptarea ta așa cum ești acum, urmând ca apoi, odată ce recunoști și accepți la tine aspectele care nu-ți plac, care îți fac rău, să începi să le schimbi.

Iubirea de sine nu apare ca prin minune dacă îți repeți „sunt un om minunat”, „merit ce e mai bun”, dacă în adâncul tău nu crezi asta, dacă, de fapt, te percepi într-o manieră negativă, dacă te învinovățești pentru minusurile tale, însă nu faci nimic să le schimbi.

A te iubi pe tine înseamnă a te ierta, a înțelege că în trecut ai făcut tot ce ai putut cu datele pe care le aveai la îndemână, dacă ai fi știut altfel, ai fi procedat altfel; înseamnă a-ți asuma responsabilitatea și a învăța din experiențele tale, a fi mai tolerant față de tine însuți.

De ce ne este atât de greu să ne iubim pe noi înșine? Poate că nu am fost învățați ce înseamnă iubirea de sine și cum să ne iubim pe noi, poate că nu am fost învățați să ne impunem și să ne apărăm limitele și granițele, să spunem „nu” când vrem să spunem „nu”, fără să ne simțim vinovați.

Am fost învățați, în schimb, să facem compromisuri și sacrificii, să-i punem pe alții mai presus de noi, ignorându-ne nevoile și dorințele, autoanulându-ne personalitatea. Am fost învățați să fim martiri, eroi, salvatori.

Iubirea de sine te învață să fii prietenul tău cel mai bun, să te încurajezi, să-ți vorbești frumos în dialogul tău interior, să ai grijă de tine.

Iubirea de sine te învață să fii asertiv – să spui ce dorești, ce te deranjează, care sunt limitele tale, să te respecți pe tine, respectându-i în același timp pe alții.

Dr. Ursula Sandner