Niciodată să nu uiți ce îți spune cineva la nervi pentru că atunci iese adevărul la iveală

Ati simtit vreodata durerea provocata de un simplu cuvant care aparent nu are nicio putere? Ati simtit acea dorinta inevitabila de a da timpul inapoi doar pt a sterge din amintire cuvintele trecute care va bantuie in fiecare seara prezentul?

Acele cuvinte care nu inseamna nimic la inceput, dar care pot insemna totul daca sunt rostite de persoana care are ”putere” asupra ta, persoana care stie unde si cum sa te loveasca, ca sa fi izgonit din lumea ta de vis creata din fantezie, sa te prabusesti in realitatea cruda in care traim si sa nu te mai poti ridica, persoana care stie ca un singur cuvant rostit de EL te poate rani atat de tare?

Uneori vorbele pur si simplu iti distrug sufletul. Nu stiu cum si nici de ce, dar o fac…Poate ca cele mai simple ”lucruri”, cuvintele, au cele mai mari si fantastice puteri asupra noastra, oamenii. Sau poate felul in care sunt rostite si de cine conteaza mai mult.

Cert e ca acele cuvinte rostite cu rautate, dispret, ”cu foc” de cineva care candva pt tine insemna totul, iti ard sufletul, iti mistuie inima, iti transforma in ”praf si pulbere” existenta, iar ceea ce ramane in urma ta… un fum des, aprig, incarcat cu tristete, cu amintiri si cu lacrimi.

Doare… doare cand cuvintele aspre te ating si iti sfasie sufletul, doare cand EL iti calca inima in picioare si ti-o sparge in mii de bucati, iar apoi pleaca cu zambetul pe buze. Acel zambet crud, plin de satisfactie, care spune “Nu imi pare rau! E vina ta ca m-ai lasat sa te distrug.”