„Nimic nu este pierdut cât timp credința e în picioare, cât sufletul nu abdică și capul se ridică din nou.”

“Suntem oameni si gresim…” spune o vorba din popor. “A gresi e omeneste…” spune alta. Problema cu vorbele astea este ca nu doar “vorba” spune ci in primul rand e Cel Rau care ne pune in minte lucrul asta, iar noi, bazandu-ne pe ideea ca Dumnezeu ne protejeaza spunem ca putem face ce vrem cu viata noastra.

Loviturile au ca scop sa te puna la pamant si sa te faca sa ridici pumnul in sus inspre Dumnezeu sa strigi: “de ce eu?”, sa strigi “ce ai, Doamne, cu mine?” sau “esti un Dumnezeu caruia nu ii pasa de mine…”

Dar dragostea lui Dumnezeu e atat de mare incat o simtim chiar si atunci cand avem probleme, lipsuri, neajunsuri, etc…ne ia in brate, ne ridica de jos cu blandete, ne priveste in ochi si ne spune: noi nu am fost facuti sa stam cu capul in pamant, cu ochii atintiti inspre pamantul asta negru de sub picioare…

Atunci incepi sa faci un pas, inca unul, inca unul, incet, si vezi ca poti sa inaintezi, poti sa mergi mai departe…te uiti inapoi si iti vine in minte: “mai, dar unde sunt sagetile care imi erau infipte in spate? Nu mai sunt acolo?”
Te intorci si le vezi, sunt tot acolo dar inca mai ai putere sa inaintezi, cu cat iti pui mai mult increderea in Dumnezeu, cu atat durerea fiecarei sageti e mai suportabila, e mai “anesteziata”.

Asadar, te indemn ca inainte sa arunci vina problemelor tale inspre Dumnezeu, gandeste-te la lucrurile acestea:
– Poate ca esti cazut si trantit la pamant, dar nu esti niciodata zdrobit, atata timp cat ti-a mai ramas credinta.
– Poate ca nu mai ai speranta de a te vindeca, dar poti avea speranta ca vei trai vesnic dupa moarte.
– Poate ca medicii iti spun ca nu mai e nimic de facut, iti spun ca mai ai cateva luni/zile/ore, dar Dumnezeu are ultimul cuvant.
– Poate ca nu ai bani suficienti, dar ai ce sa mananci si sa imbraci.
– Poate ca esti dat la o parte din societate, dar niciodata nu esti abandonat.

Loading...