Nu contează cine ești în fața oamenilor, contează cine ești în fața lui Dumnezeu.

În aceste vremuri sumbre şi lipsite de speranţă, când inimile noastre se văd cotropite de duşmănie, când sufletele ne sunt bolnave, când ura şi confruntarea scapă de sub control, este limpede că avem nevoie de dragoste şi de compasiune aşa cum avem nevoie de aer şi de apă.

Pare că am uitat ce este dragostea. Iar compasiunea este un cuvânt rar folosit. Nu avem compasiune unul pentru celălalt şi nici dragoste față de ceilalți oameni. Mila ni s-a împuţinat, inimile ne sunt de cremene şi orizontul este negru de duşmănie. Iată de ce vedem totul şi pe toţi în culori sumbre.

Dumnezeu este singura noastră vindecare.

Dragostea pentru Dumnezeu este esenţa tuturor, este cel mai limpede şi cel mai curat izvor al dragostei în deplinătatea sa. Compasiunea şi dragostea curg în inimile noastre de la El. Orice relaţie umană se dezvoltă din relaţia noastră cu El.

Dragostea pentru Dumnezeu este religia noastră, este credinţa noastră, este sufletul din trupul nostru material. Trăiam în vremea când purtam această dragoste. Dacă vrem să trăim acest lucru şi azi, nu o putem face decât prin El.

Dragostea Lui este esenţa existenţei, iar sfârşitul o transformare prin care această dragoste divină ia chipul Paradisului. Tot ce a creat Dumnezeu se bazează pe dragoste, iar întreaga relaţie dintre Creator şi creaţia Sa izvorăşte din plăcerea sacră de a fi iubit.

 

Loading...