De cele mai multe ori nu se mai întoarce binele pe care l-ai făcut. Nu se mai întoarce ajutorul pe care l-ai dat. Nu se mai întorc zâmbetele oferite. De multe ori se întorc dezamăgirile atunci când ai fost folosit. Si asta doare.
M-am săturat să plătesc pentru tot binele pe care l-am trăit, m-am săturat să plătesc pentru fiecare fericire mică sau zâmbet pe care l-am avut.
m-am săturat să plătesc pentru fiecare greşeală, de zece ori mai mult, pentru fiecare gând sau cuvânt rostit cu rea intenţie, la nervi.
m-am săturat să iau în cârcă toate greşelile celorlalţi şi să port eu crucea.
m-am săturat să mă învinovăţesc pentru lucruri pe care nu le-am făcut, să am atâtea regrete şi să mă critic atât de aspru.
m-am săturat să trag de oameni care nu vor să mai fiu în viaţa lor.
m-am săturat să nu uit pe nimeni, să port cu mine atâtea suflete în piept, în amintiri, în gând, chiar dacă ei au uitat demult şi cum mă cheamă.
m-am săturat să iert pe toată lumea, să nu port nici cea mai mică ranchiună pe oamenii la care ţin, deşi îmi tot greşesc.
m-am săturat să cred că viaţa va face într-o zi dreptate şi că oamenii buni vor fi răsplătiţi…
Am obosit…