Nu există oameni răi, există doar oameni nefericiți. Nu există oameni singuri, există doar oameni care se simt neiubiti

Nu există oameni răi pe lume.
 Nu și-ar dori nimeni să sufere. Nu ar dori nimeni să trăiască o viaţă fără a fi trezit dimineaţa de omul drag, fără a face o cafea iubitului sau iubitei și fără a ști că cineva se gândește la ei. Reziști o zi, o lună, un an, dar nu o viaţă.
Si treptat, pe nesimtite parca, te schimbi. Devii ceea ce alţii numesc rău sau nesuferit, sau om închis. Pe când tu ești doar nefericit. Un nefericit într-o mare de nefericiţi. Și fiecare înoată cum poate. Fiecare e criticat, ponegrit, decăzut din dreptul de a putea iubi.
Nu există oameni singuri pe lume. Fiecare, până la urmă, are pe cineva la care se gândește. Numai că nu fiecare știe că altcineva se gândește la el. Și îl iubește. Mai mult decât tăcerea, mai mult decâtsingurătatea.
Așa că înainte să numiţi pe cineva într-un fel anume, să părăsiţi pe cineva, să criticaţi pe cineva, puneţi-vă două întrebări: Oare omul ăsta nu suferă sau nu se simte singur?Oare nu am fost și eu odată la fel?
 Nu există un om pe lume care să vrea să urască, să fie indiferent sau să fie singur. În schimb există atât de mulţi oameni nefericiţi. Mii de singuratici care au fost părăsiţi, trădaţi, înșelaţi, uitaţi. Și te întrebi de ce sunt răi sau izolaţi. Și încerci să le descoperi lumea. Și înţelegi că odată ai fost și tu la fel. Sau mai ești.