Nu irosi mesajele cu cei care nu le citesc. Nu irosi cuvintele cu cei care nu le ascultă. Nu-ți irosi viața cu cei care nu te apreciază

“Se pare că nu mai avem RĂBDARE. Răbdare să trăim, răbdare să iubim, răbdare să mergem mai departe. Suntem tot timpul pe fugă și în căutare de ceva. Din ce în ce mai agitați și cufundați în tehnologie.
Trist adevăr….
Vestea bună în toată această lume parcă întoarsă pe dos, este că mai există IUBIRE AUTENTICĂ.
Mai există oameni care au RĂBDARE să iubească și să fie IUBIȚI, care POT IUBI, pot OFERI IUBIRE, iar astea sunt cele mai importante daruri.
Să ne bucurăm că nu mai există RĂZBOI în lume, dar să nu-l lăsăm să existe în SUFLETE!

Ne pierdem printre oameni și alegeri. Privim prea mult în jos și uităm de Cer. Ne este dor, ne doare, iar timpul trece. Uităm că viața nu e o luptă, ci este o șansă de a deveni umani.

Nu mai avem încredere în suflete, ne rănim și așteptăm să cadă celălalt, de parcă viața este despre cine rămâne în picioare. Ne e teamă să privim înspre noi, fiindcă nu ne mai rămâne timp de suflete. Numărăm secundele, iar timpul se joacă cu viețile noastre.

Visăm doar când dormim, iar când ne trezim ne aruncăm în realități dure. Nu mai numărăm stelele, fiindcă uităm de Cer. Ne e dor de trecut, uităm să ne fim în prezent, iar de cele mai multe ori ne e teamă de viitor. Judecăm alegeri, zâmbete și gesturi.
Am ajuns să ne judecăm durerile și lacrimile, de parcă știe cineva cum ți-e sufletul când îți așezi capul pe pernă. Nu mai știm să fim umani, fiindcă nu mai avem timp de suflete.

Noi când mai visăm?”

Loading...