„Nu te-ngrijora pentru ziua de mâine, căci Domnul Dumnezeul tău ştie ce ai nevoie şi îţi va da”, ne spunea Iisus acum 2.000 de ani. Ceva din interiorul nostru „ascultă” cu înţelegere această propoziţie, dar o altă parte din noi îşi spune:
„Nu ştie. Nu ştie ce am nevoie! Dacă ar şti, mi-ar umple contul imediat, mi-ar permite să huzuresc, aşa cum visez, să câştig la loterie, să mă însor cu femeia cea mai frumoasă, ori să câştig totul fara sa fac nimic.
Dacă Dumnezeu ar şti nevoile mele, mi-ar da acum bani de întreţinere, m-ar face sănătos instantaneu sau – măcar – m-ar scăpa de durerile de spate”, zice omul. Pentru că Dumnezeu pare a sta acolo, în Ceruri, impasibil şi fără griji, omul se chinuieşte, se lamentează în suferinţi şi afirmă iarăşi: „Dumnezeu nu ştie ce am nevoie”…
Aşa că este cu mult mai profitabil şi inteligent să crezi că Dumnezeu „ştie”, decât să te convingi zi de zi de faptul că „tu ştii”! Si ca dacă nu primești averi sau totul pe tavă este pentru că Dumnezeu e rău și nu își dă. Este poate pentru că viața aici pe pământ nu contează atât de mult.