Nu lăsa pe nimeni sa îti spună că nu poti să faci ceea ce ti-ai propus

De câte ori n-aţi simţit că vă micşoraţi? De câte ori nu v-aţi micşorat suficient, pentru a juca un rol cu care nu voiaţi să aveţi nimic de-a face? De câte ori n-aţi tăcut, când de fapt voiaţi să ţipaţi cât mai tare, sau nu i-aţi cedat puterea cuiva care nu vă dorea numai binele?

De câte ori nu aţi cedat unui comportament impulsiv sau de dependenţă, în loc să faceţi o alegere raţională? De câte ori nu v-aţi spus: „Nu pot. Nu sunt suficient de puternică. Nu sunt suficient de curajoasă sau încrezătoare, pentru a fi tot ceea ce doresc să fiu?”

In fiecare zi, ne confruntăm cu sute de alegeri, care fie ne fac să fim încrezătoare, puternice şi valoroase, fie ne privează de lucrurile pe care le dorim cel mai mult. In cazul multora dintre noi, sentimentul lipsei de valoare ne influenţează majo­ritatea hotărârilor legate de bani, familie, corp, greutate sau imaginea noastră de sine.

Atunci când ne lipseşte încrederea de sine, nu ne simţim vrednice să avem ce ne dorim, să rostim propriul adevăr sau să facem schimbări radicale, care să ne transforme viitorul.

Atunci când ne simţim slabe, neajutorate şi lipsite de putere, nu avem forţa de a alunga gândurile legate de înfrângere, negativitate şi teamă, care ne împiedică să trăim aşa cum ne dorim. Ne purtăm de parcă am fi slabe şi nesigure – şi chiar credem că suntem aşa.

De fiecare dată când facem o alegere bazată pe frică, întipărim în noi ideea că suntem nedemne, că nu suntem suficient de bune sau de puternice pentru a ne controla viaţa, gândurile, convingerile, alegerile – şi, cel mai important, propriul viitor.

De fiecare dată când facem o alegere bazată pe frică, ne învăţăm mintea să creadă că suntem neajutorate, incapabile şi lipsite de putere – trei stări emoţionale, care ne fac să ne simţim ca nişte victime.

Ce ne trebuie, pentru a fi încrezătoare, puternice pe deplin şi a ne simţi bine în propria piele?

Trebuie să reconstruim încrederea în noi însene şi trebuie să începem prin sporirea stimei de sine.

Trebuie să învăţăm să ne iubim în întregime – cu trecutul, cu defectele, îndoielile, slăbiciunile şi temerile noastre. Ba chiar mai mult decât a ne iubi pe noi însene, trebuie să adoptăm dragostea, ca pe o cauză.

Trebuie să luptăm pentru noi însene şi să apărăm ceea ce suntem şi ce dorim să devenim.

 

 

Loading...