Nu lăsați timpul să vă șteargă amintirile ci doar să vindece rănile

S-a spus că timpul vindecă rănile…Si totusi, Rănile rămân. În timp, mintea, pentru a rămâne sănătoasă, le acoperă cu cicatrici, iar durerea scade în intensitate, dar nu dispare niciodată.

Se spune ca timpul vindecă răni,
Ca timpul aduce uitare
Si iertare, uneori…
Dar e oare, adevărat?

Durerea nu cunoaste timp,
Durerea revine din cand in cand,
Uneori cu nostalgie, cu regret…
Alteori cu furie,
Cu neputinta
Iti da iar, pentru o perioada, viata peste cap…

Doare ce-a fost…
Doare si mai tare ce-ar fi putut sa fie…
Cum se descurca timpul cu asta?
Cum vindeca?
Cum sterge din mintea ta regretul, furia?
Cine arunca praf de iertare peste toate?

Timpul? Viata? Sufletul tau?

Timpul vindeca rani…
Aduce uitare…
Sufletul tau, insa, e plin de cicatrici…
Sufletul tau nu mai are incredere…
Sufletul tau nu mai vrea sa lupte…
Sufletul tau vrea sa uite…
Sufletul tau vrea liniste…

Ce medicament are timpul pentru toate?
Timpul vindeca rani…
Dar cicatricile?
Si neincrederea?
Si furia?
Si dorul?
Si renuntarea?
Ce face timpul cu ele?

Vindeca?
Cred ca tot el iti aduce, din cand in cand, amintiri, pe neasteptate…
De ce face timpul asta?
De ce nu vindeca tot?
Pana la capat….