“Nu luăm cu noi nicio avuţie. Ceea ce ne rămâne moştenire este numai ceea ce am dat.” – Florin Piersic

“Eu cred că suntem făcuţi din iubire, trăim pentru a primi şi a dărui iubire. Fără iubire, fără dragoste ar fi pustiu în lume. Dragostea poate să umfle pânzele speranţei, dar singură nu poate niciodată să ducă corabia la mal.

Ursitoarele au avut grijă de mine. Mi-au lăsat în leagăn dragul de viaţă şi bucuria de a trăi, iar timpul nu-mi poate atinge zâmbetul, nici de pe chip, nici din suflet, în timp ce tristeţea sosită în scurte escale în vizite de lucru, îşi ia repede tălpăşiţa, plictisită de lipsa colaborării mele.

Mi-a plăcut şi-mi place viaţa în mişcare, colorată, originală, neaşteptată, puternică. Dar fără excese. N-am trăit niciodată cu încetinitorul!

Fericirea mea, este profesia mea, cea care mi-a dăruit afecţiunea publicului. “Băile” mele de mulţime, fie că sunt pe o scenă de teatru sau pe un peron de gară, sunt în apele curate ale sincerităţii şi afecţiunii reciproce.

Până la urma urmei, fiecare moare singur.

Dacă stingi lumina frumuseţea nu se mai vede, ea trebuie să fie aceeaşi dintotdeauna în părţi egale, sentiment, respect, sinceritate şi înainte de toate o definiţie a unui surâs care face mai mult ca orice declaraţie de dragoste. Pentru asta, însă, trebuie să ai dantura şi conştiinţa puse la punct.

Inima mea este dilatată de iu­bire. Eu nu mi-am aşezat niciodată viaţa în nişte etape.

Sportul meu preferat este viaţa. Şi mă antrenez în fiecare zi pentru ea.

Mi-a plăcut şi-mi place viaţa în mişcare, colorată, originală, neaşteptată, puternică… Dar fără excese!

Credinţa? Credinţa, într-un fel foarte intim, ca şi iu­birea, este în fiecare din noi. Nu-mi place să mă dedau la excese publice pe tema asta. Am acolo, în suflet, o mânăstire slujită de un că­lu­găr, care-mi sea­mănă şi, foarte des, mă opresc şi stau de vorbă cu mine însumi, cu glas tare, ca să fiu auzit de Dumnezeu, căruia însă nu mai îndrăznesc să-i cer nimic, pentru că am primit deja din belşug.

Vă spun adevărat: o mare plăcere a mea este să stau la soare, pe plaja Medite­ra­nei din Ţara Sfântă, să înot, să mă bucur de ma­re…”

Florin Piersic

 

Loading...