Numai mama sa nu fii in vremea
Cand nu ai ce copiii iti cer,
Un covrig le-ai lua, dar in rate
Din simbolicul ban de somer.
Prin vitrine mereu luminoase,
In obraznic delir bunatati,
Tu convinge-ti cu vorbe copilul
Ca ajunge sa i le arati.
Numai mama sa fii nu se poate
Intr-o vreme de mari vitregii,
Numai mama in cinica lume,
Numai mama acum sa nu fii.
Numai mama sa nu fii cand boala
Il incearca pe prunc insolent,
Ars de friguri copilul te striga
Si nu ai bani de medicament.
Numai mama sa nu fii cand toate
Impotriva familiei sunt;
Creste jungla intre sora-frate
Si nu-i mila nici pic de pamant.
Adrian Paunescu