O femeie este singură, nu pentru că nu o mai vrea nimeni, ci pentru că ea nu mai are încredere în nimeni!

Nu ai încredere în oameni. Ai fost învățata să nu ai încredere în nimeni. Viața te-a învățat, oamenii din jur te-au sfătuit, trădările ți-au fost mentori. Ți-ai învățat lecția pe propria piele de multe ori.

Nu mai ai încredere în oameni. Ai avut cândva și acum regreți. Dar tot oamenii sunt cei care ți-au oferit cele mai frumoase experiențe, tot spre oameni ai alergat să împărtășești cu ei fericirea ta… Dar nu ai încredere.

Suntem oameni. Suntem proiectați să nu fim singuri. Tu de ce alegi singurătatea? Crezi că singur ești mai puternic? Când ai uitat să crezi în puterea unei echipe? Când ai încetat să crezi în sinergie?

Eu accept să fiu vulnerabilă și am încredere în oameni! Îmi vărs tot sufletul în palmele lor, sunt ca o carte deschisă, îmi arăt slăbiciunile în fața lor, sunt eu, sunt pur și simplu eu.

Și știi de ce? Pentru că tocmai atunci sunt puternică, din vulnerabilitatea pe care o arăt îmi iau toată puterea pentru că știu că nimeni și nimic nu mai poate să mă mai rănească, pentru că știu că nimeni nu are cum să se folosească de punctele mele slabe astfel încât să mă afecteze.

Ți-e teamă. Dar teama nu există, ți-o creezi tu cu fiecare gând, cu fiecare șoaptă de neîncredere, de fiecare dată când lași pe altcineva mai slab ca tine să îți spună că nu poți. Nu îți însuși eșecurile unei generații, ridică-te tu și luptă, luptă pentru ceea ce îți dorești, creează-ți propriul tău drum! Întinde-ți aripile și zboară!

O pasăre nu este ținută în siguranță de o creangă de copac, ci de aripi. Dacă creanga se rupe, ea zboară.

Loading...