“Oamenii frumoși sunt rari. Nu se deosebesc la față ci la suflet.”

A fi om bun e o stare, un fel de a fi, o regăsire dincolo de perfidia lumii. Iar bunătatea este o trăsătură ce aparține oamenilor frumoși la suflet.

Ai un suflet frumos. Și frumusețea asta are o doză de unicitate. Sunt atât de puțini oameni care au rămas în timp adevărați.

Oamenii frumoși la suflet au păstrat cu ei greutatea unor amintiri și în timp acestea s-au transformat în cicatrici.
Au găsit potrivit să tacă și să asculte în loc să critice sau să reproșeze absurd, și așa s-au adunat regrete.
Au lăsat de la ei, și așa au ajuns să fie respinși.
Au păstrat relații eșuate, doar să nu rănească omul de alături.
Au fost lăsați, la rândul lor, în cel mai nepotrivit moment, suferind.

Oamenii frumoși la suflet au trăit un moment cât zece.
Oamenii care iubesc sincer, care se dedică total unei relații, care-i înțeleg pe cei care suferă, oamenii deschiși la suflet și cei cărora le pasă – ei au suferit cel mai mult, ei au cedat cel mai mult și tot ei s-au lăsat purtați de dragoste.

Ei știu cum e să fii trădat sau părăsit. Eu știu cum e să-ți pară rău. Prețuiește oamenii sinceri, pentru că ei te vor înțelege cel mai mult.

Oamenii cei mai frumoși la suflet au cele mai adânci răni.

 

Loading...