Oamenii nu plâng pentru că sunt slabi ci pentru că au fost puternici prea mult timp

Oamenii plâng.
Plâng atunci când revăd o persoană dragă de care viaţa le-a separat drumurile.
Plâng atunci când cineva se joacă cu bunătatea sentimentelor lor şi le fură încrederea şi speranţa.
Plâng atunci când sunt nevoiţi să-şi abandoneze cele mai dragi vise…
Plâng atunci când amintirile îi năpădesc şi le aduc în prezent întâmplări triste din trecut.
Plâng atunci când pierd fiinţe iubite.
Plâng atunci când văd alţi oameni plângând.
Plâng atunci când sunt departe de casă, de copii, de părinţi, când sunt singuri şi sufletul le tânjeşte după o îmbrăţişare.
Plâng atunci când alţii îi fac să se simtă inferiori, neimportanţi, neiubiţi…
Plâng atunci când descoperă că cei din jurul lor sunt altfel decât credeau ei.
Plâng atunci când iubesc şi li se răspunde cu nepăsare.
Plâng atunci când fac bine şi sunt acuzaţi că au făcut rău.
Plâng atunci când simt că nu mai au nicio putere să se lupte cu viaţa.
Plâng atunci când nu mai pot, atunci când se adună prea multe şi nu mai au cum să oprească lacrimile să curgă.
Plâng atunci când se văd singuri, părăsiţi, uitaţi de cei care cândva le spuneau cu toată forţa te iubesc.
Plâng atunci când au nevoie de un sprijin şi nu e nimeni prin preajmă.
Plâng atunci când văd că cineva se gândeşte la ei şi îi surprinde cu gesturi micuţe.
Plâng atunci când viaţa îi răsplăteşte cu lucruri frumoase…
Oamenii plâng… Plâng pentru că sunt sensibili, pentru că le pasă, pentru că iubesc, pentru că simt, pentru că sunt oameni.
Loading...