Oamenii nu se schimbă, nu mai încercați să-i faceți ceea ce nu sunt

De-a lungul anilor  am auzit foarte des întrebarea “De ce nu se schimbă oamenii?”. Și, de cele mai multe ori, întrebarea era expresia unei dezamăgiri, a unei frustrări sau a unei dureri. Indiferent de contextul în care te afli, dacă nu ai observat că oamenii se schimbă foarte greu, acest articol nu va avea sens pentru tine. El este destinat celor care știu că schimbarea și dezvoltarea sunt dificile și vor să înțeleagă piedicile care stau în calea lor. Dacă vrei să înțelegi de ce cei mai mulți oameni nu se schimbă cu adevărat în bine, primul pas pe care trebuie să îl faci este să renunți la iluzia copilărească a schimbării. Statistic, extrem de puțini oameni se vor putea dezvolta, lucru pe care o gândire logică și realistă îl va vedea cu ușurință nu în declarațiile, emoțiile sau entuziasmul celor din jur, ci în comportamentul și faptele oamenilor. Ele rămân stabile și trădează de cele mai multe ori iluzia sau chiar impostura presupusei schimbări.

De ce nu se schimbă sau nu evoluează oamenii? Pentru că se mint că schimbarea înseamnă să fii optimist sau să ai idei mai deștepte, mai frumoase, însă mediul lor cultural râmâne același, impulsivitatea sau comoditatea temperamentului lor rămâne la fel, grija pentru corpul lor rămâne doar un ideal, iar faptele lor nu sunt în conformitate cu valorile declarate. Schimbarea autentică este extrem de grea, ea durează ani de zile și presupune un efort susținut uneori de studiu, cursuri sau consiliere, alteori doar de o voință puternică, însă constantă. Dar un efort de schimbare mai ales a comportamentului și stilului de viață, nu a ideilor vehiculate sau citite prin cine-știe-ce cărți abramburitice.

Cei mai mulți oameni nu se schimbă pentru că au uitat regula de bază a evoluției: timpul. Timpul în care modifici ceea ce vrei să se schimbe și timpul care evaluează unde ai ajuns pe acest drum. Schimbarea necesită ani de autocontrol, de dezvoltare de abilități sociale noi și de reconfigurare. Altfel, este fie doar o iluzie copilărească cu care ne mințim pe noi sau pe cei din jur, fie doar o străduință fără o finalitate practică.

Cu riscul asumat de a dez-amăgi amăgirile unora dintre voi, trebuie spus că dezvoltarea personală este foarte rară și dificilă, iar atunci când oamenii doresc cu adevărat să se schimbe, este absolut necesar să țină cont de piedici precum cele descrise. Dacă s-ar întâmpla asta mai des (în loc să citim cărți frumoase, să medităm la iubirea cosmică sau să mergem la cursuri miraculoase), am reuși să trăim într-o lume cu mai multă empatie unul pentru altul, susținere pentru cei mai slabi și împlinire în casele, familiile și sufletele cât mai multor oameni.