Odată cu trecerea timpului învățăm lecții prețioase și că fiecare clipă are ceva de dăruit

Timpul m-a învăţat să nu fiu un om slab când sufletul mi-e plin de sentimente, să nu mă sfiesc, să le arăt şi să le exprim. Timpul m-a învăţat să nu-mi reprim trăiri. Timpul mi-a arătat că perfecţiunea nu există şi că, oricum, dacă ar exista, nu ar fi atractivă. Viaţa e perfectă când fericirea vine din nimicuri imperfecte.

Timpul mi-a arătat că nu e vina ta dacă nu ţi-e bine undeva! E vina ta dacă rămâi!
Timpul m-a învăţat să fac din fiecare moment o amintire care merită păstrată.
Timpul m-a învăţat că fiecare clipă are ceva de dăruit. Fă un coş din ele şi strânge clipe de nepreţuit, nu lucruri, căci doar clipele îţi rămân în suflet… şi oamenii pe care îi iubeşti.

Odată cu timpul, devin mai înţeleaptă şi liniştită sufleteşte.
Timpul nu e doar un hoţ, el îţi şi dăruieşte…lecţii, uneori, cam dureroase, dar preţioase.
Timpul te învaţă cum să nu-l grăbeşti, cum să nu-l condamni, căci acesta ştie când să-ţi ofere ceea ce tu ai nevoie.

Când tu vei fi împotriva lui şi timpul va fi împotriva ta. Nu-ţi va mai oferi ceea ce îţi doreşti. Insă, când vei accepta noţiunea timpului, fără să simţi că te presează, şi vei acţiona doar în ritmul tău, tot ce-i pentru tine va ajunge în braţele tale.

Timpul îţi oferă, sau nu, în funcţie de cum te raportezi la el şi la sufletul tău. Timpul ne oferă exact aceleaşi lucruri cu care noi îl hrănim.

Loading...