Orgoliul, trufia si răutatea distrug într-o clipă, tot ceea ce inima si sufletul au construit o viață întreagă

Orgoliul stă în firea umană. Dar puţini ştiu să-l exploateze benefic. Majoritatea se risipesc devoraţi de ghearele sale.

Ce ascund oamenii cu orgoliu imens? Teama de a nu fi răniți sau că nu sunt suficient de buni. Tind să fie infideli și nu știu ce e aia dragoste adevărată.

Inima orgoliosului este, de cele mai multe ori, inaccesibilă. Nu poate manifesta compasiune, înțelegere, bunătate gratuită și necondiționată, nu poate să lase de la el.

Când sufletul este luminat, el nu poate dezlănţui orgolii distructive. Dar când sufletul este întunecat, atunci eliberează orgoliile care degradează fiinţa umană. Din fericire, nu toate orgoliile duc la rătăcire. Sunt şi orgolii care ne ajută să ne regăsim.

Cred că orgoliul dezumanizează. Ne depărtează de oameni şi de noi înşine. E greu de îmblânzit un orgolios, însă anumite stări interioare pot face mai uşor să se întâmple asta.

Trufaşii nu ştiu ce înseamnă recunoştinţa pentru că ei consideră că merită întotdeauna ce e mai bun şi ceea ce primesc. Mai exact, că li se cuvine totul. Ei nu acţionează cum se cuvine, dar cred că li se cuvine după cum acţionează.

Totuşi, cea mai dureroasă pierdere din cauza orgoliilor este cea a unor fiinţe şi, la cel mai înalt nivel, cea a propriei persoane. Astfel, orgoliul exagerat poate conduce la autodistrugere. Vorbind de relaţiile familiale sau de prietenie. Din pricina orgoliului se ajunge la situaţii cumplit de triste. Am întâlnit astfel de cazuri în care fiii nu le mai vorbesc părinţilor, fraţii rup şi ei această legătură unică, iar prietenii renunţă unul la celălalt. Şi în aceste situaţii rareori e vorba de acel orgoliu numit demnitate.