“Pe unde-mi ești, frumoasă tinerețe?”

Pe unde-mi ești frumoasă tinerețe?!
N-am observat când te-ai desprins de mine
Am simțit doar o umbră de tristețe
Ce m-a cuprins, gândindu-mă la tine.
Și pasul mi-i mai leneș de o vreme..
Mi-a ostenit și trupul și gândirea…
Pe chipu-mi amintirea riduri cerne
Iar timpul mi-a încețoșat subtil privirea.
Dar nu mă tem…doar că mi-s tare tristă!
Încep să simt mirosul de pământ…
Of, tinerețe…iz-ul tău există
În amintirea mea…și-n al meu gând!
________________________
Oana Adriana Alexandrescu
Loading...