Povestea bâtrânului înțelept și a orășenilor

În timpuri străvechi trăia un înțelept care călătorea prin lume. El ajuta oamenii săraci și jigniți, era întotdeauna gata să-i asculte și să le ofere sfaturi înțelepte. În fiecare oraș în care venea avea admiratori recunoscători.

Într-o zi, bătrânul a decis să se întoarcă în orașul său natal, unde nu mai fusese de mulți ani. Însă locuitorii l-au întâmpinat cu insulte. Ei strigau:

– Du-te de unde ai venit! Unde ai fost acești ani, în timp ce noi munceam din greu?
– Ești un vagabond! – a strigat cineva.
– Tâlharule! Probabil că trăiește furând de la oamenii cinstiți!
– Hoțule! Beţivule!

Dar bătrânul nu a reacționat în niciun fel la aceste cuvinte. El a mers calm pe stradă spre casa lui abandonată.

Un tânăr a alergat după el și l-a întrebat:

– De ce nu le răspunzi? Știu că ești o persoană înțeleaptă și aceste cuvinte rele sunt doar calomnii!
– Vino cu mine, vreau să-ți arăt ceva, – răspunse bătrânul.

Împreună au intrat în casa lui. Acolo, înțeleptul a scotocit într-un cufăr vechi și a scos din el niște haine vechi, ponosite.

– Îmbracă-le – cu aceste cuvinte bătrânul i-a aruncat hainele tânărului.

Iar acesta a exclamat indignat:

– Nu am nevoie de aceste zdrențe! Nu sunt un cerșetor!
– Vezi, răspunse calm bătrânul. – Ai refuzat să îmbraci aceste haine vechi și ponosite pentru că știi sigur că nu ești cel pentru care sunt destinate. La fel și vorbele rele nu mă rănesc, pentru că știu că nu sunt cu adevărat despre mine. Numai tu decizi dacă iei tot ce ți se oferă.