Puterea tămăduitoare a rugăciunii

Se spune că rugăciunea este „arma” pe care Dumnezeu le-a dat-o oamenilor pentru a se apăra de boli şi de necazuri. Însă vindecarea prin intermediul rugăciunii necesită respectarea câtorva paşi.

Primul pas constă în a refuza să-ţi fie teamă de simptomele vizibile ale bolii.
Al doilea pas impune recunoaşterea faptului că boala este doar o consecinţă a gândurilor negative.
Iar al treilea pas constă în preţuirea capacităţii de vindecare prin resurse proprii.

Promotorii gândirii pozitive spun că prin respectarea acestor reguli, corpul încetează să mai producă toxine. În plus, pentru ca rugăciunea să aibă efect, trebuie să crezi cu tărie în ceea ce spui, deoarece în subconştient se întipăresc doar gândurile lipsite de îndoială. În caz contrar, gândurile negative vor accentua şi mai mult simptomele bolii.

Noi gândim verbal. În acest fel, cuvintele sunt foarte importante şi prin ele ne creăm realitatea noastră perceptuală. Modul în care percepem lumea este, de fapt, realitatea în care trăim.

Dacă ne punem ochelarii de tristeţe, vom avea tendinţa de a vedea lumea ca fiind tristă. Văzând-o tristă, reacţionăm ca atare şi suntem predispuşi nu doar la tristeţe, ci şi la reacţii negative de la cei din jurul nostru.

Gândind pozitiv, putem să vedem partea bună a lucrurilor şi să ne bucurăm de ele, dar şi să conştientizăm resursele pentru a le folosi în avantajul nostru.

De exemplu, la două persoane cu aceeaşi boală, aceleaşi simptome şi acelaşi tratament, pot apărea diferenţe semnificative de evoluţie. Totul depinde doar de modul în care fiecare persoană se raportează la boală şi luptă pentru a fi bine.