Rănile corpului, cu timpul, se vindecă. Rănile sufletului, cu timpul, te schimbă

“Tot ce întâmpinăm, tot ce ni se întâmplă – ni se întâmplă ca noi să ne trezim mai mult, să ne formăm mai mult, să ne înțelegem în formele cele mai frumoase, mai adevărate ale iubirii, cu orice chip.

O suferință nu și-a atins scopul dacă este dată ca o terapie – să zic așa – dacă tu nu ai ieșit cu un folos din ea. Să nu credeți că Dumnezeu stă cu satârul în mână să ne pândească, când ai greșit – țac! Nu! Mai întâi, mulți s-ar ușura în viața sufletească-duhovnicească oamenii, dacă ar ști cât de mult ne iubește Dumnezeu.

Dumnezeu ne atrage atenția printr-o boală, prin te miri ce, ca să fii mai bun, pentru că oricât ai fi de bun, nu ești destul de bun…

Rănile corpului, cu timpul, se vindecă. Rănile sufletului, cu timpul, te schimbă. Învățăm să iubim rana și pe cel ce a făcut rana. Rănile șlefuiesc omul și nasc înțelepciune. Iubiți! Iubirea vindecă!”