Să avem grijă să nu ne pierdem SUFLETUL. Până la urmă este tot ceea ce avem mai de preț

“Ne pierdem sufletul …
Ne pierdem sufletul când nu-i mai vorbim de bine pe cei din jur.
Ne pierdem sufletul atunci când uităm să iertăm, să iubim și să ne bucurăm de viață.
Ne pierdem sufletul atunci când călcăm pe noi și ne judecăm prea aspru pentru toate fleacurile cotidiene.
Ne pierdem sufletul atunci când murim înainte de a muri.
Ne pierdem sufletul atunci când nu mai trăim pentru noi.
Ne pierdem sufletul atunci când obiectele sunt mai importante decât oamenii.
Ne pierdem sufletul atunci când facem din oameni idoli și ne agățăm cu orice preț de relații toxice.
Ne pierdem sufletul când ne îndepărtăm de Dumnezeu şi nu mai experimentăm prezenţa Sa.
Ne pierdem sufletul când credem că nu mai există speranţă de iertare.
Ne pierdem sufletul atunci când suntem nerecunoscători pentru ceea ce avem, pentru ceea ce suntem.
Ne pierdem sufletul atunci când anormalul devine normal și când păcatul este înălțat la rang de virtute.
Ne pierdem sufletul atunci când dorința de plăcere, avere și putere ne stăpânesc.
Ne pierdem sufletul și uităm că nimic nu mai poate da timpul înapoi.
Ne pierdem sufletul când nu mai avem credință, nădejde și dragoste…

Tu ce faci ca să nu îți pierzi sufletul?

Trăiește frumos, iartă la timp și iubește cu adevărat!

Port în suflet pe toți, mă rog pentru toată lumea, iubesc. Nu împart eu dreptatea. Nu stabilesc eu cine merită și cine nu, cine este vrednic și cine nevrednic este. Nu judec ca să nu fiu judecat. Sau viaţa mă învaţă ca să nu judec, chiar dacă sunt judecat. Iubesc, chiar dacă nu sunt iubit. Iert ca să primesc Iertarea. Mângâi. Îmbrățișez. Las pe Dumnezeu să aleagă. Nu aleg eu în locul Lui, nici măcar în rugăciune. Dumnezeu să ne ierte pe toţi, de oriunde şi oricâţi suntem. Sunt un alt Adam ce a ieșit din Rai afară și caut drumul spre Acasă…”

 

(Hrisostom Filipescu)

Loading...