Să-l iubești pe Dumnezeu înseamnă să nu regreți trecutul, să nu te enerveze prezentul și să nu te descurajezi de viitor

Deseori grijile vieţii, tot repetându-se, ajung să ne adu­că la disperare, devenind un chin, asemenea unui fir de praf care a nimerit în ochi, care ne face să suferim şi chiar să ne pierdem vederea o vreme.

Dar viaţa nu este un bloc compact, o singură bucată, ea sa compune din mai multe părţi, fiecare cu importanţa sa, atât în folosul propriu, cât şi la modul general. Ar putea fi comparată cu o ţesătură în care au intrat fire de mai multe feluri: de lână, de mătase, de aur, de sfoară obişnuită.

Fiecare fir îşi are rostul şi locul în trăinicia şi frumuseţea țesăturii. Cum se destramă unul, este afectată armonia întregului, iar noi resimţim aceasta ca pe o suferinţă.

Fireşte nicio mamă nu va rămâne nepăsătoare la lacrimile copilului său. Îi împărtăşeşte suferinţa şi dacă i s-a stricat o jucărie, şi dacă i s-a refuzat plăcerea pe care şi-o dorea. Asemenea şi Părintele nostru ceresc acceptă cu dragoste să ne preia povara suferințelor, chiar și a grijilor lipsite de importanţă.

Iubirea fata de Dumnezeu reprezinta, in primul rând, acceptarea voii Sale. Sa-l iubesti pe Dumnezeu inseamna sa nu regreti trecutul, sa nu te enervezi in ceea ce priveste prezentul, sa nu-ti fie frica si sa nu te descurajezi in ceea ce priveste viitorul. Dumnezeu este iubire si prin iubire noi…

Dumnezeu nu-si impune gândirea, dar o depune in noi pentru a vedea daca o pastram. Deseori, noi neglijam si pierdem gandurile si sentimentele sale elevate, drept pentru care resimtim ulterior o mare suferinta. Cand ai pierdut o virtute, inseamna ca ai lasat sa-ti scape o idee divina!

Loading...