“Să nu te știe nimeni când ți-e bine…” – o poezie plină de adevăr de Maria Marinescu

“Să nu te știe nimeni când ți-e bine!
Să nu te știe nimeni când ți-e greu!
Încredere să ai numai în tine,
Speranțele să ți le pui în Dumnezeu!

Ce-i pasă lumii dacă-n pieptul tău
amarnica durere-și face casă
și, zi de zi, tu stai cu ea la masă
strângând în pumni părerile de rău?

Ce-i pasă lumii dacă fericirea,
o clipă-n pragul tău a poposit?
Vei fi invidiat, urât, hulit…
Căci asta nu-i aduce mulțumirea!

Să nu te știe nimeni când ți-e bine!
Să nu te știe nimeni când ți-e greu!
Căci, deseori, acel de lângă tine
te vinde ieftin spre folosul său…

Nu te mira că-ți spun acestea toate,
De nu mă crezi, ai să-nțelegi cândva!
Sunt adevăruri!…Triste, din păcate…
De ele m-am convins pe pielea mea…”

Versuri: Maria Marinescu