Să nu-ţi mai pese de gura lumii dar să îţi pese de ceea ce Dumnezeu are de spus.

Noi oamenii căutăm aproape întotdeauna la faţa omului. Ne pasă de ceea ce va spune X şi Y despre ceea ce am făcut, unde am fost şi ce decizii am mai luat. Adeseori ne este teamă să credem în Dumnezeu deoarece ceilalţi vor râde de noi.

Ni se spune că a crede în Dumnezeu este ceva demodat şi doar ciudaţii mai cred în El sau aceia care nu au altă ocupaţie. Trăim după standardele lumii, ne îmbrăcăm cu hainele lor “zdrenţuite”, spunem ce spun ei, iubim ca în filme, gândim ca mai marii filozofi dar trăim cu frică în inimi.

Acum e la modă să avem prietenii doar atâta timp cât putem trage foloase de pe urma lor iar problemele cu părinţii sunt “perfect normale” în anii adolescenţei. Ne pasă atât de mult de ceea ce va crede lumea de noi încât ajungem să ne mascăm atât de bine inimile că la o vreme ajungem să ne întrebăm: “Cine sunt şi cum am ajuns aici?”

Iar acest lucru se datorează simplului fapt că am crezut în lume şi am uitat de Dumnezeu. El vrea ca noi să nu mai trăim după regulile lumii care aduc doar probleme, întrebări, trădări, lacrimi, inimi frânte, deznădejde, grijuri, stres, nemulţumire şi multe alte motive de îngrijorare.

Lumii îi pasă de tine dor atâta cât îi poţi oferi ceva, cât trăieşti ca restul, lor nu le lasă de fapt de tine.
Dumnezeu ne provoacă la ceva la care puţini sunt în stare să răspundă “de gura târgului.” El vrea ca TU şi EU să fim unici după standardul Său nu după al nostru. El nu ne cere decât inima noastră,atât! Nici măcar nu îţi va spune ce trebuie să faci pentru că gândurile Sale sunt nepătrunse. Doar vei privi cu ochii tăi cum viaţa ta se va schimba fără ca tu să realizezi asta.

sursa – http://intrebarileinimii.blogspot.com/2011/09/sa-nu-ti-mai-pese.html

Loading...