Să nu urăști pe nimeni și să nu iubești pe oricine e prima condiție a fericirii

E atât de ușor să urăști. E atât de ușor să fierbi toate resentimentele, toată ura, furia, apoi să le verși peste toți și toate. E atât de ușor să urăști. E atât de ușor să dai voie acestui val să te înăbușe, să te înghită. Încearcă să-i ții piept, poți? Câtă putere îți trebuie?!

Nimic nu e mai crud, periculos și mai nesăbuit decât un om care urăște. Nimic nu schimonosește figura și sufletul unui om decât ura. Dar la ce bun să urăști, te ajută cu ceva?

Ura se aseamănă cu doi pereți, care se apropie, să te strivească. Cât de greu este să te poți iubi și să iubești pe cei din jur ca să nu te lași mistuit de ură? Nu, asta nu înseamnă ca trebuie să iubești pe oricine…dar nici ura nu ne ajută cu nimic!

Cât de ușor e să-i strigi cuiva te urăsc, dar cât de prudenți suntem atunci când trebuie să ne destăinuim că iubim. Suntem prudenți ca nu cumva cel de alături să-și dea seama că-l iubim, de parcă iubirea ar fi o rușine, un viciu…

Eu nu urăsc pe nimeni. Nici măcar pe cei care m-au rănit.

În fiecare zi învăț cum să iubesc oamenii. În fiecare zi învăț cum să mă iubesc pe mine. În fiecare zi mă întreb cât de mult îmi reușește?
Incercăm! Incercă până ne reuseste. Si apoi vom vedea ca vom fi mai fericiti decât atunci când trăiam cu sufletul plin de ură și urât.

Loading...