“Când te-am născut,
m-am abonat la viitor.
Necondiţionat.
Când te-am atins,
am renăscut.
Când m-ai privit,
Dumnezeu mi-a fost mai aproape
ca oricând.
Când mi-ai zâmbit,
întregul univers
mi s-a cuibărit în inimă.
Când m-ai strigat,
toată muzica lumii
a încăput în două silabe.
Când ai păşit,
ţi-am potrivit zâmbete pe cărare
să ţii drumul drept.
Uneori, noaptea,
îţi torn lacrimi la rădăcini,
să-ţi potolesc setea.
Când stau în genunchi,
cer doat atât:
„Să-ţi fie bine,
copilul meu,
oriunde vei fi!
Mereu!”
O poezie de: Adela Onete