“Sărac nu e omul fără bani. Sărac e omul fără Dumnezeu.”

“Este usor pentru un sarac sa se increada in Dumnezeu, caci nu are nimic altceva in ce sa creada. Este greu pentru bogat sa creada in Dumnezeu, deoarece toate averile lui ii striga: Increde-te in noi!” (M. Bubber).

Frumusetea launtrica a unui om este data de gandurile pe care le poarta in fiecare moment cu el. Acestea i se reflecta ca o haina lumninoasa sau dimpotriva pe chip!

Mai mult decat o problema de bani, saracia este o chestiune de atitudine, de stare sufleteasca si asezare a mintii.

Omul care isi lipeste inima de bunurile materiale faptuieste o mare nedreptate: “Omul nedrept, necinstit este cel care doreste sa aiba tot mai mult, el insaşi va cheltui viata alergand si stand in compania bunurilor materiale.

Chiar daca suntem mai saraci, din punct de vedere al bunurilor materiale, sa nu saracim totusi din punct de vedere spiritual, ci sa ne imbogatim in bunatate, prin cuvantul bun de incurajare, sfatul bun, o mana de ajutor data celor mai saraci decat noi, dar si prin redescoperirea virtutilor valoroase ale demnitatii si creativitatii, ale muncii cinstite si solidaritatii constante. Mai pagubitoare decat saracia, ca lipsa de cele materiale, este acum, in vreme de criza financiara si economica, criza de omenie, adica slaba vointa de a fi onest si drept, harnic si generos.

”Amintiti-va ca, atunci cand parasesc acest pamant, nu poti lua cu tine nimic din ceea ce ati primit – doar ceea ce le-ati dat: o inima plina, imbogatit printr-un serviciu cinstit, dragoste, sacrificiu si curaj”!. – Sfântul Francisc de Assisi

Loading...