Sărutul îngerilor

Puțin stiu, ca în momentul cand Domnul Iisus Hristos a fost coborat de pe Sfânta Cruce pentru a fi înfășurat în giulgiu și pus în mormant, pe cer a aparut un nor în formă de disc mare, în culorile curcubeului, care răspândea o lumina caldă și difuză. Acest nor s-a așezat deasupra gropii, iar din el vibra o melodie armonioasă ca un ecou îndepărtat, iar voci îngerești cantau,,Osana “!

Dar cea mai sfâșietoare scenă, povestește Sotirios Crotos, unul dintre cei șaptezeci de ucenici ce l-au însoțit pe Domnul, s-a petrecut în momentul cand Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu s-a apropiat de trupul Fiului ei: ,,Mama Lui s-a apropiat, a îngenuncheat, și noi odata cu ea. Mă uitam la ea, o adevarata Maică a durerii. Câtă smerenie, supunere și ascultare la voia lui Dumnezeu, și în același timp câtă decență, demnitate și noblețe de regină, în imensa ei durere! Sufletul ei plângea. Plânsul sufletului nu se manifestă material, nu sunt lacrimi, nici bocet, nici geamăt, dar este așa de puternic și de cumplit, că-ți spintecă inima în două.

Ea a băgat mâna peste giulgiu, pe la ceafă, și i-a ridicat puțin capul. S-a aplecat și a atins obrazul ei de-al Lui. I-A DAT SĂRUTUL SUFLETULUI! Sărutul trupului se face obișnuit pe buze. Sărutul sufletului este pura atingere de la obraz la obraz, ESTE SĂRUTUL ÎNGERILOR ÎN CER. I-a pus capul la loc și s-a retras în colțul stâng al gropii, lângă Ioan.”