“Secretul” unei vieţi fericite. Cele 7 lecţii ale lui Tolstoi. Merita citite!

Lev Tostoi, născut în 1828 şi decedat în 1910, a fost un membru al nobilimii ruse, provenind dintr-o familie care deţinea o vastă proprietate şi sute de iobagi. Viaţa tânărului Tolstoi a fost una zbuciumată, violentă.

„Am ucis oameni în războaie şi am provocat oameni la duel pentru a-i ucide. Am pierdut la cărţi, am trăit pe spinarea ţăranilor şi, mai mult decât atât, i-am pedepsit, am trăit în destrăbălare şi am dezamăgit oameni … aşa am trăit timp de 10 ani”, mărturisea autorul.

Însă, încet-încet, a găsit puterea de a se desprinde de acest stil de viaţă decadent şi chiar de mediul său aristocratic, adoptând un stil de viaţă care i-a şocat pe semenii săi.

1. Una dintre marile calităţi ale lui Tolstoi a fost cea de a învăţa întotdeauna din noile experienţe. Oribila vărsare de sânge la care a asistat în timpul Războiului Crimeei în anii ’50 ai secolului al XIX-lea l-a transformat într-un pacifist convins. În 1857, după ce a asistat la o ghilotinare în Paris – scriitorul nu a putut uita niciodată imaginea capului cazut în ladă, după execuţie – Tolstoi a devenit un oponent al statului şi al legilor, crezând că guvernele nu sunt doar brutale, ci şi aservite intereselor celor bogaţi şi puternici.

2. Tolstoi a arătat o neobişnuită capacitate de a se pune în piele altora şi de a empatiza cu nevoile acelor persoane. În anii ’60 ai secolului al XIX-lea, Tolstoi a început să poarte haine ţărăneşti şi să lucreze cot la cot cu ţăranii de pe domeniul său. Nu se dădea înapoi de la aratul câmpului cu boii sau de la repararea caselor familiilor de ţărani. Tolstoi iubea compania ţăranilor şi, în general, a oamenilor modeşti, evitând pe cât posibil elitele literare şi aristocraţii din marile oraşe.

3. Tolstoi nu putea asista nepăsător la suferinţele celor din jurul său. În 1873, după un an agricol absolut dezastruos, Tolstoi a întrerupt lucrul la cel mai cunoscut roman al său, „Anna Karenina” pentru a-i ajuta pe cei care sufereau de foamete. A repetat experienţa 18 ani mai târziu, când nu a ezitat să îşi dedice doi ani din viaţă pentru ajutorarea celor năpăstuiţi. A trudit în bucătării şi şi-a folosit timpul liber pentru strângerea de fonduri.

4. În urma unei căderi nervoase de la sfârşitul anilor 1870, Tolstoi a respins orice instituţie religioasă, inclusiv Biserica Ortodoxă. Scriitorul a adoptat un crez creştin revoluţionar, bazat pe austeritatea spirituală şi materială. S-a lăsat de băut şi de fumat şi a devenit vegetarian.

5. Această nouă viaţă, bazată pe simplitate, nu a fost însă şi una lipsită de eforturi şi contradicţii. Tolstoi a fost mereu un „apostol” al dragostei universale, însă se certa constant cu soţia. Mai mult, Tolstoi, omul care le vorbea tuturor despre valoarea egalităţii, nu a fost niciodată în stare să renunţe total la averea sa şi la stilul său de viaţă privilegiat. Dar, la începutul anilor 1890, a renunţat, împotriva voinţei familiei sale, la drepturile de autor pentru o mare parte din opera sa. Astfel, a „irosit” o importantă avere. Având în vedere poziţia privilegiată din care şi-a început viaţa, transformarea sa personală, chiar dacă nu completă, merită toată admiraţia noastră.

6. Tolstoi a spus întotdeauna că găsirea unui echilibru între minte şi trup este o parte esenţială a unui proces creativ. Se întâmpla adesea să lase peniţa jos pentru a merge cu caii la arat, pe câmp. Pe peretele din faţa biroului său se aflau mereu o coasă şi un ferăstrău. În ultimii săi ani de viaţă, vizitorii erau uimiţi să îl descopere pe celebrul scriitor lucrând la o nouă pereche de cizme.

 

 

Loading...