“Semeni cu Dumnezeu atunci când începi să te rogi și, mai ales, atunci când începi să ierți!”

În multe locuri, condiţii şi împrejurări îl putem întâlni, vedea, percepe şi simţi pe Dumnezeu, mai corect spus, oriunde şi oricând dar, cel mai bine, îl putem descoperi şi cunoaşte în situaţiile noastre limită, în clipele noastre de cumpănă şi momentele noastre de încercare!…

Da, încercările vieţii, constituie şirul ori suita de examene la care noi, fiecare în parte, suntem supuşi, prin dragostea proniatoare şi (prin) purtarea de grijă providenţială a lui Dumnezeu, cu timp şi fără timp, cu scopul, fortificării noastre spirituale, vindecării noastre morale, tămăduirii noastre duhovniceşti şi consolidării noastre sufleteşti!…

În şi din încercările vieţii învăţăm, remarcăm şi reţinem că, până la urmă, Dumnezeu este totul în toate, în tot locul şi în tot ceasul, că fără El nu avem şi nu suntem nimic, că, dacă îl avem pe El, de fapt, am câştigat şi, deci, avem totul iar dacă nu-l avem pe El, practic, am pierdut absolut totul!…

În concluzie, încercările vieţii noastre, formează/alcătuiesc crucea vieţii noastre, pe care, dacă o vom purta cu demnitate, onestitate, fără şovăială, comentarii sau cârtire fiindcă, până, la urmă, „ce nu te doboară te face mai puternic, te întăreşte!”

Loading...