Și bătrânii plâng câteodată…

Plâng pentru ca se simt singuri, pentru ca se simt inutili, pentru ca societatea îi marginalizează si le spune ca nu mai are nevoie de ei, sau mai grav, ca sunt o povara pentru bugetul de stat sau pentru copii lor.

Sunt triști pentru ca au acumulat o experiență de viață si profesională care nu le mai trebuie, dar pentru care au muncit din greu. Suferă pentru ca au făurit o familie care nu are timp pentru ei.

Se vaită ca ii dor toate si nu ii mai ascultă corpul. Pentru ca descoperă ce înseamnă singurătatea si izolarea, pentru ca descopera ce înseamnă sa le tremure mâna, sa li se umfle genunchii sau sa nu mai deslușească scrisul. Amară mai este bătrânețea…

Constantin Cornea, Psihoterapeut