“Suntem femei, deci suntem vinovate…” – o poezie plină de adevăr de Maria Barbu

“Suntem femei, deci suntem vinovate,
Dacă în casă nu este curat,
Copiii dacă nu ascultă în toate
Şi temele corect nu prea le fac.

Suntem de vină când apare o pată
Pe rufele ce vin de la spălat,
Dacă mâncarea nu e variată,
Sau pur şi simplu nu este pe plac.

Suntem de vină când, crescând copiii,
Se îndreaptă spre un drum de neînţeles,
Suntem de vină când îmbâtrânim,
Cu toate că oricum n-avem de ales.

Suntem de vină când suntem frumoase,
Suntem de vină când ne urâţim,
Iar uneori ne pare că-i o vină
Şi simplul fapt că încă mai trăim.

Şi când trec anii, iar suntem de vină,
Că devenim aşa nesuferite.
Din când în când ne punem întrebarea
Dac-avem dreptul să mai fim iubite.

Ne mai acrim şi ne uităm urât
La cei din jurul nostru uneori
Şi nu înţelegem unde am greşit,
Că tot atragem fulgere şi nori.

Aşa ne îndreptăm spre Dumnezeu,
Fără răspunsuri şi cu lacrimi multe,
Având atât de mult de povestit,
Dar neavând cine să ne asculte.

Umplem biserici, facem rugăciuni
Nădăjduind mereu să fim iertate,
Ca cel puţin în viaţa de apoi
S-avem şi noi de fericire parte.

Destinul e comun,puţine scapă.
Şi atunci când scapă dau de altceva.
Să mergem deci cu Dumnezeu-nainte,
Fiindu-ne de ajuns iubirea Sa.”

autor-Mihaela Maria Barbu

Loading...