Trăim într-o lume cu prea multă gălăgie, ură, nepăsare și prea puțină iubire, toleranță, întelegere…

Dacă nu te duci după ceea ce îți dorești, nu vei avea niciodată. Dacă nu întrebi, răspunsul va fi întotdeauna nu. Dacă nu faci un pas înainte, vei fi întotdeauna în același loc.

Sărac nu este cel ce are prea puţin, ci cel ce doreşte prea mult. Să ne bucurăm fără a ne compara cu alţii. Când vezi câţi sunt înaintea ta, gândeşte-te câţi sunt în urmă. Să ne mulţumim cu ce avem, fără a face comparaţii; niciodată nu va fi fericit acela pe care-l va chinui fericirea mai mare a altuia.

E greu…în lumea asta plină de prea mult. Prea multă gălăgie, prea multă minciună, prea multă răutate, prea multe farduri aplicate parcă cu trafaletul în încercarea de a acoperi adevărul ce nu poate fi acoperit, prea multă ignoranță, prea multă invidie, prea multă ură, prea multă neliniște, prea multă suferința, prea multă nedreptate, prea multă frică, prea multă boală, prea multe arme, prea multă nesiguranță, prea multe amenințări, prea multă neîmplinire, prea multă imaginație folosită la modul tendențios, prea multă dorință de ‘îți arăt eu cine sunt’.

Dar și de prea puțin. Prea puțina dragoste, prea puțina sinceritate, prea puțin adevăr, prea puțina înțelegere, prea puțin altruism, prea puțină recunoștință, prea puțin suflet.

Atât de prea mult și prea puțin te poate lăsa în derivă, dacă ești mai sensibil și pui la suflet.