Trăim vremuri în care nimeni nu te caută fără un interes și mulți te părăsesc fără un motiv

“Întotdeauna am considerat că un om împăcat cu sine, mulţumit, senin, bun, moral şi cu o viaţă normală, nu are timp de prostii, nu se preocupă să distrugă și să intrige, își vede de viața lui şi respectă viața și alegerile celorlalți, nu urăște și nu umblă cu mizerii…

Cei care își dedică timp şi energie cu chestii degradante, cu bârfe, cu certuri şi cu încercări de a strica pacea şi reputația altora, sunt doar niște oameni singuri, frustrați, complexați, slabi, temători, lipsiți de lumină sufletească şi de bunătate, lipsiți de dragoste (oare de ce?!); care au decăzut de la calitatea de om, care nu se mai prețuiesc şi nu se mai respectă nici măcar atât cât să își păstreze demnitatea…

Cândva, înainte să înțeleg cum sunt structurați şi cum funcționează astfel de oameni, mă supăram pe ei… Acum doar îi compătimesc și, în niciun caz nu mai ripostez.

De ei nu trebuie să mă apăr eu, pentru că o face Dumnezeu, însă e trist că pe ei nu-i poate apăra nimeni de ei înșiși, fiindcă ei înșiși sunt cei mai mari dușmani ai lor…

Nu mă voi teme niciodată de oamenii răi, fiindcă răutatea înseamnă slăbiciune, nu putere… ”

Irina Binder

Loading...