“Uităm prea des cât de bine e să fii copilul cuiva…”

“Mă sună mama:
– Ce faci?
– Bine, mama, la birou.
– Nu te ţin, te-am sunat să-ţi spun c-am făcut zacusca aia cu ciuperci, care-ţi place ţie.
– Aaa, ce bine, o să iau când vin acasă. Merci, mama!
Face o pauză și mă întreabă încet, fără să creadă nici ea:
– Vii săptămâna asta?
– Nu cred…Poate cealaltă.
Am închis. Și amândoi știam că n-o să fie nici “cealaltă”.

Uităm, uităm atât de des cât de bine e să fii copilul cuiva. Uităm de ei și uităm să ne bucurăm de lucruri mărunte. Uităm să fim noi.”

(Mihai Vasilescu)

Loading...