“Uneori viața îți dă o cruce de dus dar oamenii sunt cei care îți bat cuiele…”

Sunt zile, sunt ore, minute pe care ai vrea să le smulgi din tine și să le azvârli cât colo ca pe un bagaj greu, vechi și de prisos, să le alungi să nu mai știe drum de întoarcere, să le închizi undeva iar lacătul să îl incui să nu îl mai poată deschide nimeni niciodată.

Ești doar un om însă și nu poți și chiar dacă îți zgandara mereu rănile sângerânde înveți să trăiești cu ele…Nu ai încotro, ești doar un om răstignit pe crucea sa iar în jur prea multi oameni răi ca să poți să mai ierti! Te întrebi doar “oare ce mai face cel ce a bătut cuiele mele?! oare el se teme de Dumnezeu?!”

Fiindcă ești doar un om…poți să ierți dar nu poți să uiți niciodată, oricât de mult ți-ai dori!