Unul dintre cele mai mari daruri ale Învierii este speranța!

“În această noapte cucerim un drept fundamental, care nu ne va fi luat: dreptul la speranță. Este o speranță nouă, vie, care vine de la Dumnezeu.

Totul va fi bine, spunem cu îndârjire în aceste săptămâni, atașându-ne de frumusețea umanității noastre și făcând să iasă din inimă cuvinte de încurajare. Dar, cu scurgerea zilelor și creșterea temerilor, chiar și speranța cea mai îndrăzneață poate să se evaporeze. Speranța lui Isus este diferită. Pune în inimă certitudinea că Dumnezeu știe să întoarcă totul spre bine, pentru că până și din mormânt face să iasă viața.

Mormântul este locul în care cel care intră nu iese. Dar Isus a ieșit pentru noi, a înviat pentru noi, ca să aducă viață acolo unde era moarte, ca să înceapă o istorie nouă acolo unde fusese pusă o piatră deasupra. El, care a răsturnat piatra de la intrarea la mormânt, poate să îndepărteze pietrele de moară care pecetluiesc inima. De aceea, să nu cedăm în fața resemnării, să nu punem o piatră deasupra speranței.

Putem și trebuie să sperăm, pentru că Dumnezeu este credincios. Nu ne-a lăsat singuri, ne-a vizitat: a venit în orice situație a noastră, în durere, în neliniște, în moarte. Lumina sa a luminat întunericul mormântului: astăzi vrea să ajungă în colțurile cele mai întunecate ale vieții.

Soră, frate, chiar dacă în inimă ai înmormântat speranța, nu te resemna: Dumnezeu este mai mare. Întunericul și moartea nu au ultimul cuvânt. Curaj, cu Dumnezeu nimic nu e pierdut!”

Papa Francisc

Loading...