Viața e ca un mersul pe sârmă: pas lângă pas, mâinile în lateral, privirea înainte și mare atenție la echilibru

Intrarea în viață e simplă. De cum apari te așază pe o sârmă. Fără instrucțiuni, fără antrenament, plasă de siguranță sau bară de echilibru. Doar primii pași îți sunt așezați, unul după altul, după care ți se dă drumul…

Apoi te balansezi, încercând să-ți găsești echilibrul. Faci mai mulți pași…unii mai siguri, alții șovăitori…dar înaintezi. Asta contează. Mai faci un pas în spate, mai balansezi un picior în lateral. Te uiți doar în față, niciodată în altă parte. Sunt oameni ce merg pe sârme care se întretaie câteodată cu a ta.

Niciodată întâmplător. Cu ei mai împărtășești din secretele mersului. Căteodată, călătorești pe aceeași coardă cu ei o bucată de drum, mai lungă sau mai scurtă, după cum vă este dat, niciodată până la capăt. Important este să te bucuri de tovărășia lor, chiar dacă mai primești câte un ghiont uneori.

Echilibrul…ăsta e cel mai greu de menținut. Unii oameni te ajută să-ti regăsești echilibrul și sa-l menții. Dar aceștia sunt rari…sunt cel mai greu de găsit. Bucură-te de ei și păstrează-i cât mai mult pe sârma ta.

Dacă ai învățat să mergi pe sârmă, vei avansa, după ceva vreme, pe alta cu grad de dificultate mai mare și tot așa până te deprinzi să mergi pe toate. Atunci, poate, înveți pe alții cum să-și mențină echilibrul sau supraveghezi. Dacă nu, te întorci pe a ta și o iei de la capăt. Până înveți.

 

Loading...