Viaţa e ca un război …

Viaţa e ca un război care nu se termină. Zilnic eşti bombardat cu informaţii şi acţiuni din partea celorlalţi la care tu trebuie să reacţionezi, fie scoţi muniţia, fie alegi să baţi în retragere şi de cele mai multe ori, contrar a ceea ce se întâmplă într-un război, noi alegem să fugim.

Alegem să fugim de vise pentru că după ce luptăm un timp pentru ele obosim, problema este că niciodată nu vom şti cât de aproape de împlinire eram.

Alegem să fugim de oameni şi să ne închidem sufletul doar pentru că unii ne-au trădat. Ne punem lacăt la inimă şi ne ascundem, problema este că niciodată nu vom şti ce oameni minunaţi am fi putut să avem.

Alegem să fugim de datorie, este mai lejer să fii iresponsabil şi nesimţit uneori. Chiar trebuie să îţi asumi tot ce faci? Poate că nu, problema însă este că nu vom şti niciodată câte suflete am rănit prin indiferenţa noastră.

Alegem să fugim de greutăţi. Asta e şi pe bună dreptate, cum să mergi în calea lor, normal că îţi vine să fugi doar când auzi de ele, totuşi, problema este că niciodată nu vom şti câţi oameni aflaţi în greutăţi au avut nevoie de noi. Şi nu în ultimul rând, alegem să fugim de noi înşine, ne fâstâcim, ne ascundem după fel şi fel de măşti până când ajungem să ne înşelăm chiar pe noi, problema este că în felul acesta nu doar că pierdem oamenii autentici din viaţa noastră dar ne pierdem şi pe noi, cei adevăraţi.

Aşadar fiţi ca un bărbat care se duce pe front să lupte, luaţi-vă viaţa în mâini, nu mai fugiţi de nimic, nu mai bateţi în retragere, aici se dă o luptă, poate chiar cea mai importantă dintre toate, e lupta noastră! Nu fiţi fricoşi şi leneşi, nu lăsaţi pentru altul ce puteţi face voi şi nu folosiţi muniţia care răneşte alţi camarazi, pentru că ei luptă de aceeaşi parte cu voi!

de Lavinia Humeniuc

Loading...