Viața e prea scurtă să rămânem certați. Poate nu mai avem timp să ne împăcăm…

Este imposibil a nu avea vreodată o cât de mică neînțelegere cu cineva? Mai degrabă răspunsul ar putea fi că la tot pasul ne ciocnim de diverse provocări și supărări, fiindu-ne lesne ațâțate mânia, furia, dorința de a ne face dreptate, de a nu ne lăsa umiliți.

V-ați gândit reodată că dacă azi v-ați certat cu cineva, mâine s-ar putea să nu ai aveti cu cine să vă împăcați?

Din ce în ce mai des, ajungem să conjugăm verbul a se certa de cele mai multe ori la persoana întâia plural. „Ce faceți? Eh, ne certăm“. „Cum mai merg lucrurile pe acasă? Iar ne-am certat“. „Ce mai știi de cutare? Nu știu, suntem certați“.

Există cazuri de oameni, în special în cadrul familiilor sau a cuplurilor în general, când vor să se certe ca să aibă motiv să se împace. Totuși dacă ar trece peste partea cu cearta și ar face doar împăcarea, eu cred că parcă ar avea mai mult timp pentru împăcare sau mai exact pentru a sta împăcați și a se bucura de pace.

Deci cearta este și o pierdere de timp.
Timp pe care l-am putea folosi ca să facem lucruri bune și folositoare.
Timp pe care l-am putea folosi să ne rugăm, să discutăm cu cel de lângă noi.

 

 

Loading...