“Viaţa este ca un bol de cireşe. Dacă o luăm prea în serios, se transformă în vișine…”

Oamenii vor vieți perfecte, lipsite de orice suferință. Toți se roagă pentru sănătate, bani, dragoste și o viață tihnită. Vestea proastă este că așa ceva există doar în proiecțiile minții noastre. Suferința este inseparabilă vieții pe pământ. Corpul nostru are limitările lui, fragilitatea lui, suferințele lui…

O știm de când ne naștem. Dacă cereți o viață lipsită de suferință este ca și cum îi cereți Lui Dumnezeu să schimbe mersul lumii acesteia.

Viața nu este despre câte averi sau funcții strângi, nici despre locuri aglomerate în care vrei să ajungi. Viața este despre oameni. Viața este despre visuri neîmpărtășite nimănui, tocmai pentru că le vrei împlinite, trăite, despre a-ti croi propria cărare în acest vârtej de lumi, despre a-ți lua sufletul în palme în momente de restriște.

Viața nu e despre a ne irosi existența punând ban pe ban pentru a face scheleți de titan, ci despre a dansa în ploaie, despre a trăi bucurându-ne de fiecare răsărit sau apus de soare, de primăverile pe care nu ne mai săturăm să le vedem înflorind, de iernile geroase cu steluțe de cristal care ne bat în geam.

Viața este despre agonie și extaz, despre căutarea omului drag, despre bune și rele pe care trebuie să le îmbrățișăm deopotrivă. Viața e despre cei pe care-i întâlnim și despre experiențele avute.

Viața e filmul acela pe care-l proiectăm la final, știind că am avut șansa de a fi regizor și actor deopotrivă.

Loading...