Viața este de multe ori ironică. Este nevoie de tristețe pentru a ști ce este fericirea, zgomot pentru a aprecia tăcerea și absența pentru a prețui prezența

Zi de zi suntem puşi în faţa unei decizii – să mergem pe calea uşoară sau să alegem calea grea. Calea grea este cea care ne face mai puternici şi ne ajută să evoluăm.

Calea uşoară este cea comodă. Tocmai de aceea este atât de accesibilă şi folosită de toată lumea. Calea uşoară înseamnă să renunţăm atunci când ne simţim depăşiţi. Sau să ţipăm atunci când suntem supăraţi. Sau să învinuim lumea atunci când lucrurile nu merg cum ne dorim.

Înseamnă să alegem iubirea în locul fricii – iubirea faţă de noi şi faţă de ceilalţi.
Alegerea curajului în locul fricii.
Alegerea compasiunii în locul învinuirii.
Alegerea înţelegerii în locul autojustificării.
Alegerea iertării în locul urii.

La asta se rezumă evoluţia noastră personală. La cât de mult suntem dispuşi să facem conştient lucruri care ştim că sunt dificile şi inconfortabile, dar care la final ne vor transforma într-o versiune din ce în ce mai bună a noastră.

Asta nu înseamnă că nu simţim atracţia spre calea uşoară. Ea va fi mereu prezentă. Însă întotdeauna vom putea alege dintre ea şi calea grea.

Întotdeauna putem alege să fim mai buni decât am fost.
Întotdeauna putem alege să spunem da unui lucru de care ne este foarte teamă şi să dăm dovadă de curaj.
Întotdeauna putem alege să ne oprim din învinuit şi să încercăm să vedem lucrurile din perspectiva celeilalte persoane.

Întotdeauna putem alege să ascultăm în loc să atacăm.

Întotdeauna putem alege să iertăm în loc să ne agăţăm de trecut şi de “ce-ar fi fost dacă”.