Viata omului este ca un pumn de apă care se scurge printe degete…

Imaginează-ți că te uiți la întinderea mării dinaintea ta. Te apleci, bagi mâna în mare și scoți un fum de apă. Îndată, apa începe să se scurgă printre degete până când mâna rămâne goală. Acea apă este viața unui om. De la naștere până la moarte, mi se scurge mereu printre degete până când nu mai e. Alături de toate care sunt dragi în această lume.

Dacă am fi conştienţi de cât de repede trece timpul şi de cât de scurtă e viaţa, probabil am iubi mai mult şi probabil nu am mai da cu piciorul la fericire atât de des crezând că se găseşte pe toate drumurile. Dar toate astea doar dacă…

Dacă am fi în stare, măcar puţin, să realizăm cât avem lângă noi, în sufletele noastre, cât avem având oameni dragi care ne iubesc, probabil nu am mai căuta fericirea pe acolo unde ne aşteptăm să fie, pe acolo unde ea nu a fost şi nu va fi niciodată.

Ar trebui să trăim clipa. Ar trebui să trăim acea clipă nenorocită, acea clipă minunată fără să ne mai întrebăm de zece sau de o sută de ori pentru că o vom pierde şi dacă o vom pierde pe asta, cu siguranţă vom mai pierde şi altele.

Pierdem o clipă care putea fi o amintire extraordinară, pierdem altă clipă după ea şi ajungem să ne dăm seama că de fapt am pierdut ani stând cu mâinile în sân şi aşteptând poate să facă altul ceva. Dar viaţa e scurtă şi ne face să ne gândim că poate nu avem chiar atât de multe clipe de pierdut dacă la final vrem să ne alegem cu amintiri frumoase. Viaţa e scurtă şi ar trebui să trăim clipa.

Ar trebui să trăim clipa aceea mai ales iubind. Dar alegem să facem altceva. Să ne întrebăm, să avem îndoieli. Avem impresia că ne va ajunge mereu timpul… Ar trebui să ştim că viaţa e scurtă pentru că ar trebui să ne dăm seama că avem nevoie să iubim mai mult şi să fim iubiţi avem nevoie şi mai mult.